Dan Petrescu Euro 1996

În vara anului 1996, România a pornit spre Anglia cu speranță și curaj. Erau vremuri în care fotbalul românesc încă strălucea după succesul de la Mondialul din ’94, iar oamenii visau din nou la o poveste frumoasă. Steagurile fluturau, vocile fanilor se ridicau ca un imn, iar echipa națională își lega șireturile cu gândul la o nouă ispravă mare.

În mijlocul acestei povești se afla și Dan Petrescu, „Bursucul”, jucător muncitor, inteligent și plin de ambiție. Obișnuit deja cu atmosfera fotbalului englezesc, pentru că juca acolo la club, Dan pășea pe gazonul de la EURO 1996 cu o liniște de om obișnuit cu presiunea marilor meciuri. Pentru el, fiecare pas pe teren era o promisiune: promisiunea că va lupta până la capăt pentru tricoul național.

România n-a avut însă parte de un turneu ușor. În fața unor adversari puternici – Franța, Bulgaria și Spania – echipa s-a luptat cu dăruire, dar norocul nu a vrut să fie prietenul ei. Meci după meci, tricolorii au încercat să creeze magie, dar mingea parcă nu dorea să asculte. Totuși, Dan Petrescu a fost mereu acolo: alergând, blocând, construind faze, încercând să aprindă scânteia speranței. Chiar dacă rezultatele n-au fost cele dorite și România a părăsit competiția fără victorie, lupta lor a rămas respectată.

Când turneul s-a sfârșit, iar reflectoarele s-au stins, Dan Petrescu și colegii lui au plecat cu capul sus. Deși EURO 1996 nu a fost capitolul cel mai fericit din povestea fotbalului românesc, el a rămas o lecție despre ambiție, despre curaj și despre dragostea pentru tricoul național.

Și astfel, istoria a mai adăugat o filă: una în care România nu a câștigat trofee, dar a câștigat respect, iar Dan Petrescu a rămas unul dintre simbolurile unei generații care a luptat până la ultima secundă.