Jurnal de Colecționar
Povești din
Spatele Vitrinei
Articole, analize și istoria nespusă a pieselor din colecție.
Povestea Tricoului României de la FIFA WORLD CUP 1990
Tricoul Naționalei României de la Mondialul din 1990 nu este doar un echipament sportiv, ci un simbol al unei generații care a readus speranța într-o țară proaspăt ieșită din comunism. Designul iconic Adidas și povestea meciului legendar cu Argentina transformă acest tricou într-una dintre cele mai valoroase piese retro pentru colecționari.
Citește Articolul ->
Leonard Doroftei
Cu un palmares profesional excepțional — 22 de victorii în 24 de meciuri, dintre care 8 prin KO — Doroftei a purtat mereu steagul României sus, cucerind inimile fanilor și respectul adversarilor.
Citește Articolul ->
Generatia de aur
Tricoul semnat Tricoul semnat de Generația de Aur este o comoară pe care o țin aproape de inimă. Tricoul acela, plin de autografele idolilor mei, nu este doar un obiect: este o punte către toate emoțiile trăite la fiecare meci, către fiecare moment de mândrie și fiecare clipă de speranță. Pentru mine, acel tricou nu este doar un suvenir — este o poveste vie, un simbol al unei vremi în care fotbalul ne făcea să visăm împreună.
Citește Articolul ->
Un fanion, o generație, o amintire: România U20 – Anglia U20
Schimbul de fanioane dintre căpitani este unul dintre cele mai frumoase ritualuri din fotbal. E un gest simplu, dar plin de semnificație: respect între echipe, respect pentru competiție, respect pentru tricou. Fanionul păstrat în colecție poartă cu el emoția acelui moment de liniște dinaintea luptei de pe teren, când totul e încă posibil.
Citește Articolul ->
Gala Hagi - o noapte de legenda
Locație: Stadionul Național din București (fost „23 August”) Meci: Selecționata României vs. Stelele Lumii: 2-2
Citește Articolul ->
Cum am devenit colecționar de bilete
Aveam vreo opt ani când tata m-a luat pentru prima dată la un meci adevărat. Țin minte și acum: era o dimineata caldă, stadionul vibra înainte chiar să intrăm, iar eu îmi strângeam emotiile în buzunar, de parcă erau niște bile de sticlă. La poartă, un steward mi-a înmânat biletul – mic, lucios, cu culorile echipei imprimate ca o promisiune. Nici nu știam că o bucată de hârtie poate fi atât de importantă
Citește Articolul ->