Cum am devenit colecționar de bilete
Primul contact cu magia fotbalului
Când eram copil, nu aveam nevoie de multe lucruri ca să fiu fericit. Un tricou alb pe care scriam cu pixul numele jucatorului meu preferat, o minge umflată pe jumătate și sunetul tribunelor care răzbătea din televizorul vechi erau suficiente cât să-mi aprindă imaginația. Însă, într-o zi, ceva s-a schimbat pentru totdeauna.
Prima mea zi pe stadion
Aveam vreo opt ani când tata m-a luat pentru prima dată la un meci adevărat. Țin minte și acum: era o dimineata caldă, stadionul vibra înainte chiar să intrăm, iar eu îmi strângeam emotiile în buzunar, de parcă erau niște bile de sticlă. La poartă, un steward mi-a înmânat biletul – mic, lucios, cu culorile echipei imprimate ca o promisiune. Nici nu știam că o bucată de hârtie poate fi atât de importantă.
Momentul în care totul s-a schimbat
Meciul a fost un carusel: goluri, ratări, scandări, aplauze. Dar cel mai prețios moment a venit după fluierul final, când am privit biletul meu din nou. Mi-am dat seama că nu era doar o hârtie; era dovada că eu fusesem acolo, că trăisem acea magie cu ochii mei. L-am pus cu grijă în sertarul unde țineam „lucrurile speciale”.
Nașterea unei colecții
Apoi a venit al doilea bilet. Apoi al treilea. La fiecare meci la care mergeam , adunam câte un mic trofeu. Curând, sertarul n-a mai fost suficient. Am găsit o cutie veche de pantofi pe care am transformat-o în „arhiva mea de stadion”. Mama râdea, tata mă tachina, dar eu știam: fiecare bilet era o poveste, o bucată din copilăria mea.
Semnele timpului pe fiecare bilet
Pe unele bilete se vedeau urme de ploaie, pe altele pete de suc sau amprente de degete lipicioase. Unele erau rupte puțin la colțuri, altele aproape intacte. Fiecare avea ceva din mine.
Biletele ca reper al anilor
Cu timpul, biletele au devenit busola anilor mei de creștere. Când deschideam cutia, nu vedeam doar hârtie tipărită — vedeam golul din minutul 90, alergările până acasă după meci, strigătele din tribune, vocea tatei când explica tactici pe care eu nici nu le înțelegeam.
Așa a început totul
Așa am devenit colecționar. Fără plan, fără să-mi dau seama. Doar cu bucuria de a păstra vie magia fotbalului.