Fenomenul Steaua 86

Au fost odata...

În seara fierbinte de 7 mai 1986, Sevilla părea un oraș care-și ținea respirația. Pe stadionul Ramón Sánchez Pizjuán, sub lumina reflectoarelor și zumzetul miilor de voci, Steaua București se pregătea să înfrunte uriașa FC Barcelona. Pentru mulți, era doar o finală. Pentru români, era o șansă de a deschide o poartă spre legendă.

...niste eroi..

Marius Lăcătuș, Balint, Bumbescu, Belodedici, Boloni, Pițurcă și ceilalți intrau pe teren cu pași hotărâți, purtând pe umeri speranțele unei țări întregi. Pe margine, Emerich Jenei și Anghel Iordănescu își ascundeau emoțiile sub liniște și disciplină. Barcelona venea ca uriașul sigur de victorie; Steaua – ca un vis care refuză să se trezească.

Meciul a curs greu, strâns ca un nod. Fiecare minut parcă era o luptă cu timpul, cu presiunea, cu propria oboseală. 90 de minute. Încă 30. Și nimeni nu ceda. Niciun gol. Doar inimile bătând năprasnic.

Apoi au venit penalty-urile. Clipă în care destinul se strânge într-un punct mic de var și într-un portar. Helmuth Duckadam a pășit spre poartă liniștit, ca și cum întreaga lume nu era decât o bătaie de inimă. Și atunci a început miracolul.

Primul penalty al Barcelonei – apărat. Al doilea – apărat. Al treilea – apărat. Al patrulea – apărat. De fiecare dată, Duckadam zburase spre minge ca un înger paznic, rescriind legile probabilității. “Eroul de la Sevilla” se năștea pe loc, sub ochii tuturor. Pentru Steaua au marcat Lăcătuș și Balint, iar tabela a spus ceva ce părea de necrezut: Steaua București – campioana Europei.

În acel moment, stadionul nu mai era doar un loc de joc. Era o scenă a unui basm trăit pe viu. Jucătorii s-au îmbrățișat, lacrimile s-au amestecat cu zâmbetele, iar numele echipei românești a intrat pentru totdeauna în istorie. O echipă din Estul Europei, într-o vreme grea, cucerise vârful fotbalului continental.

..ce au devenit Legende

Așa s-a născut legenda din 1986: povestea în care Steaua București a scris cu curaj, inimă și minune cea mai frumoasă pagină din fotbalul românesc. O poveste care nu se povestește doar — se simte.